Cum se formează o planetă?
Nu se cunoaște cu certitudine cum se formează planetele. Teoria predominantă este
aceea că acestea sunt formate în timpul colapsării unei nebuloase într-un disc subțire de
gaz și praf. În nucleu se formează o protostea, înconjurat de un disc protoplanetar rotativ.
Prin acreție (un proces de aglutinare de coliziune) particulele de praf din disc acumulează
constant masă formând corpuri tot mai mari. Se formează concentrații locale de masă
cunoscute sub numele de planetezimale care accelerează procesul de acreție prin
atragerea de material suplimentar cu forța sa gravitațională. Aceste concentrații devin din
ce în ce mai dense până se prăbușesc spre interior datorită gravitației formând
protoplanete. După ce o planetă atinge o masă ceva mai mare decât masa lui Marte,
aceasta începe să acumuleze o atmosferă extinsă, crescând mult rata de captare a
planetezimalelor. În funcție de istoricul acumulărilor de solide și gaze, poate rezulta o
planetă uriașă, un gigant de gheață sau o planetă telurică.
Când protosteaua a crescut până la punctul de aprindere pentru a forma o stea, discul
rămas este îndepărtat din interior spre exterior prin fotoevaporare, vânt solar și alte efecte.
După aceea, pot exista numeroase protoplanete care orbitează steaua sau una pe
cealaltă, dar în timp, multe se vor ciocni, fie pentru a forma o singură planetă mai mare, fie
eliberând material care va fi absorbit de alte protoplanete sau planete. Acele obiecte care
au devenit suficient de masive, vor capta cea mai mare parte din vecinătatea lor orbitală
devenind planete. Nu care au evitat coliziunile pot deveni sateliți naturali ai planetelor
printr-un proces de captare gravitațională sau rămân în centurile altor obiecte pentru a
deveni planete pitice sau corpuri mici.
Impactul energetic al planetelor mai mici (precum și dezintegrarea radioactivă) vor încălzi
planeta în creștere, determinând să se topească cel puțin parțial. Interiorul planetei începe
să se diferențieze în funcție de masă, dezvoltând un nucleu mai dens.